a new season has come…

and it’s all green again…

miroase a inceput. insa eu miros inceputul altora…
ma situez undeva intre vechi si nou. intre ,,eu” asa cum ma cunosc dintotdeauna si ,,eu” asa cum ma vad intr-o oglinda…blocata undeva la mijloc. si desi tind sa cred ca ma cunosc destul de bine, numai eu ma vad asa, nu am martori…iar in oglinda nu stiu cine e, caci eu nu-s aia. nu ma recunosc. ma simt departe de reflexia ,,mea”, desi aparent e o alternativa mai fericita mea. as putea foarte usor sa sparg oglinda, insa nimic nu garanteaza faptul ca nimeni nu va ramane in minte cu imaginea aia. m-as intoarce la vechi, asa, ca sa ma simt mai ,,eu”, dar sunt singura care il vedea oricum.
mi-e teama ca reflexia ,,mea” va ramane vesnic in oglinda…

…all but me.

I guess I’m not the only one who wears glasses…

dar macar ai mei sunt de vedere…
din pacate, voi aveti ochelari de cal.

sper sa ramaneti asa, pentru ca o meritati. ii tineti la ochi pentru ca asa stiti ca trebuie, altceva nu percepeti… si va ofticati cumplit atunci cand cineva are curaj si-i da jos. si va irositi timpul sa-i convingeti pe ceilalti ca nu e bine ce-a facut cel in cauza, nu ca n-ati vrea si voi sa va largiti campul vizual precum el, insa va e si teama sa-i dati jos, si nici ultimii cu ochelari de cal nu vreti sa ramaneti.

from seven to four…

I guess I wasn’t that wrong when I said something about losing. Someone loses real points here, and we all know that’s not me. He’ll better raise his score, ’cause it’s not my loss in case it falls under three…
his anger, his choice, his sorry, his desire, his silence, my indifference, his loss…

I’m losing my favourite game…

ce se intampla atunci cand nu construiesti nici macar dupa regulile tale? cand de teama ca n-o sa-ti iasa asa cum vrei, darami totul mult prea devreme? pai…banuiesc ca se alege praful de toata munca. n-o sa stii niciodata cum putea sa arate si asta pentru ca nu ai riscat. conform regulilor, ai putea sa o iei de la capat. dar cine mai investeste intr-un proiect esuat? cine mai are incredere?

we’ll wait and we’ll see…

back on track…

toamna se numara bobocii…dar toamna a trecut. lucru ciudat cum frunzele pot avea atatea culori in vremea asta. si cum toata lumea le injura si le matura, uitand cat de frumoase sunt ele cand sunt verzi.
aparente…sick of them!
mi-am mutat bagajele in alta parte. mi-a luat o luna sa fac asta…si un anotimp intreg sa-mi scot hainutele din ele…sper sa mai dureze ceva pana le bag inapoi, caci vreau din nou sa fiu verde…

three, two, one…done

the door is open.
light…m-am trezit la timp. am calculat bine. imi voi impacheta cu atentie si-mi voi lua bagajele. m-am obisnuit aici, dar am tot zis ca ma mut, asa c-o s-o fac, pana la urma. de data asta mi-am luat doar bilet de dus. imi place aici, e safe, m-am obisnuit. dar this is not enough…
the heart is closed.

imaginary countdown…

am vrut o casa fara acoperis. sa ma uit la cer in zilele senine si sa ma bucur; sa ma ascund sub o umbrela in cele ploioase si sa-mi vars nervii in baltile din camera. sa dau cu picioru’-n ele pana sar stropi pe peretii albi si podeaua sa ramana imaculata.
in schimb, am primit unul. ma fereste de frig, de ploi, de nervi. ma simt in siguranta…nu asta cautam. acum nu mai pot privi cerul. ce rost ca am scapat de vreme rea daca nici de cea buna nu ma pot bucura?
I’ll move in somewhere else…soon.

I love beginnings…

Lucrurile astea mi le amintesc cel mai bine.

Defapt totul e un inceput. Traiesti zilnic intr-un vis, se prelungeste usor… esti naiv, uiti ca exista cuvantul “final” in DEX…Citeste o carte!
Daca ai noroc, visul dureaza. As vrea sa dorm mai mult.

But I always hate the end…

…tired

m-am trezit in intuneric si n-am stiut ce m-a lovit. n-am mai simtit asta demult. nici acum, de altfel. am pierdut o bucata din mine…stiu unde, stiu cum. am obosit sa ma aplec dupa ea de fiecare data cand cade…asa ca am lasat-o acolo. ea, la randul ei, a pierdut alte bucati. stie unde, stie cum. toate stiu. dar eu stiu mai mult. stiu ca daca ma intorc dupa ea, s-ar putea sa nu le mai gasesc pe celelalte.
as fi vrut sa nu ma trezesc. as fi vrut sa cred ca-s toate acolo, chiar daca nu le simt.

…it is the only truth that sti(n/c)ks

si cand credeai ca poate fi mai rau, tot ce vezi e partea plina a paharului…paharul altuia, evident…ca din al tau, nu vezi decat ce ai consumat din el…si la urma cu ce te alegi? caci mai mult sau mai putin, chiar nu conteaza cum a ajuns paharul asa…ci faptul ca te simti bine dupa ce ai baut juma din el.
guess the missing word…no,wait! it does not matter anyway…