wrong timing…

Your answer became what they were expecting sooner than you though. So I guess it’s just your old friend’s fault: the time.
…it was beyond my control.

I’m not afraid of truth!

Sunt doar doua lucruri de care mi-e teama: intunericul si inaltimea.

They can’t hurt you unless you let them. … so I guess I won’t let them anymore.

let the show begin…

is this answer simple?

Sunt unele lucruri de care pur si simplu nu scapi…intrebari pe care le-ai auzit tot mai des in ultimii ani, a caror persistenta in curiozitatea altora si indignare in constiinta ta nu ti-au dat pace; ai vrut raspunsuri pentru toate si, cu timpul, ai gasit… insa e acolo o intrebare care, de multe ori, nu-ti da voie sa dormi, al carui raspuns e foarte simplu pentru tine, dar greu de explicat altora incat sa perceapa intocmai si sa nu te judece.

…pentru altii am raspuns negativ, explicatia fiind de prisos.
Pentru mine m-am gandit la motive…adevarul e ca “n-am avut cand”…

Si tot sapand la fundatie, groapa a ajuns prea adanca…se pare ca scara n-a fost asa scurta cum credeai, deci ai reusit s-o urci, dar acum…ce? Lumina am stins-o mai demult, nu mai vede nimeni nimic. Dar nu ti-e de ajuns. Nu intocmai. Si sus e la fel de intuneric si cand o sa mai treci pe-aici, n-ai sa vezi unde e groapa. Nu-ti pune speranta in scara aia, caci timpul si-a lasat bine acolo amprenta…lemnul a putrezit…iar in bezna, nici macar tu nu vei sti pe ce treapta nu trebuie sa calci. La fiecare incercare o sa cazi si o s-o iei de la inceput fara sa stii unde ai calcat gresit.
Da’ lumina aia, de ce naiba n-o aprinzi? Sa vezi si tu sa te feresti, sa vada si altii, cine stie? Poate o sa te ajute cineva daca te vede…

aren’t you curious?

ce-ar fi fost daca aia doi n-ar fi muscat din mar?

e cate un mar pentru fiecare…iar sarpele ala si-acum te indruma spre el. te rascoleste si te invrajbeste sa vrei marul tot mai tare, chiar daca nu ti-e foame.
si dupa ce-l inghiti chiar asa, cu stomacul plin, incepe sa-ti placa, te simti bine ca l-ai mancat…dar nu esti curios ce-ar fi fost daca n-ai fi muscat din el?

…’cause I am.

am I missing something here?

eu vad, tu vezi, ea vede, noi vedem, voi vedeti, ei vad, ele vad…
deci?
pai…da! el nu vede, iar ea degeaba o face…
hai, mai bine, sa stingem lumina si sa nu mai vada nimeni nimic!

what about devotion?

Intreci orice scrupule.
Timpul ti-a fost cel mai de pret aliat si tu l-ai tradat. O lunga perioada, si-a unit toate fortele ca sa te ajute, tu si timpul ati fost cei mai buni prieteni, dar n-ai avut incredere ca va reusi. De fata cu el te-ai tinut tare multa vreme, te-ai ferit de piedici, insa l-ai jucat pe la spate…si ajuns in fata judecatii, n-ai recunoscut. Ti-a fost greu sa astepti ce doreai. Ai dezamagit, ai adus la mijloc nevinovati, ai incalcat legaminte pretioase prin neincredere.
Te-ai bucurat multa vreme de putere, caci timpul nu te-a banuit de nimic, pana nu te-a prins in flagrant. N-ai stiut ca si-a retras ajutorul, asa ca ai cazut in groapa sapata de tine, fara sa-ti dai seama…
Tradarea s-a intors impotriva ta.
Ai vrut mai mult decat era nevoie ca sa fii fericit si ai aruncat pe apa sambetei toata munca depusa pana atunci. Te-ai ales in schimb cu fericirea altora…probabil ca timpul s-a imprietenit cu ei.
Oare timpul e acolo si te-asteapta? O sa mai aiba incredere in tine?

you weren’t wrong!

Smile
In life, we use to build everything on sturdy foundations like those for skyscrapers. These constructions survive even from the most terrifying disasters.
Dar cand construiesti continuu, la un moment dat terenul se termina. E totul acoperit. Nu-ti ramane decat sa astepti sa se prabuseasca o parte. Ai putea sa darami, dar e prea fix. Ca sa poti continua, ai nevoie de o suprafata. Dar daca nu o ai, ce faci? Schimbi planul. Esti arhitectul propriei tale lumi. Nu cladesti nimic fix. Adica…de ce trebuie sa procedezi dupa legile nescrise ale firii? Tu nu vrei sa ajungi la capat, pentru ca acolo nu te asteapta nimic.
Daca zambesti inseamna ca ai inteles.
Nimic nu e gresit. Cand ai impresia ca ai terminat, darama ce poti si ia-o de unde ai ramas.
Invingatorul nu e cel ce termina primul cursa. In viata nu exista banda de finish.

It’s all about the journey, not the destination!

what if there’s nothing left to repair?

daca te intorci la ceva ce nu era decat o etapa primordiala a finalului…adica raul in cel mai pur sens, raul originar, dar mai putin evident, ce numesti reparat?

I’m bad

Actionez de multe ori numai in beneficiul meu. Si abia cand apare o remuscare, imi dau seama ca imi pasa. Si ma consum la fel de mult cum ma bucur initial de putere. Si cand analizez cum am ajuns acolo, imi dau seama ca asa va fi mereu, asa sunt, nu ma schimb. Imi urmaresc interesele si-atat. Dar satisfactiile se transforma in amintiri ale unor reusite, pot sa le numesc “viclene”, pe cand remuscarile raman. Nu mult, ce-i drept, ci doar atat cat imi ia sa repar ce-am “stricat”, prin aceleasi metode amintite anterior. Si apoi, e totul sters cu buretele…deci totul e degeaba?! totul e nimic ?!
Se pare ca doar satisfactia momentana e tot ce conteaza. Carpe diem!

PS: Sa nu speri ca intelegi ce scriu pentru ca te inseli…PS-ul e singura portiune pe care o poti pricepe intocmai!